„Biblioteca de la Florica a fost, fără îndoială – prin colecţiile sale de cărţi rare, incunabule, reviste – una dintre cele mai importante din România, cu ea putând rivaliza doar biblioteca lui George Sturdza din castelul de la Miclăuşeni sau cea a Roznovanilor din castelul de la Stânca-Iaşi. Un cunoscător în domeniu, Constantin Argetoianu, şi el mare bibliofil, scria că reședința lui Ionel Brătianu „gemea de cărți: cei doi Brătieni, tatăl și fiul, adunaseră la Florica cea mai însemnată bibliotecă particulară din România”.
Structura bibliotecii de la Florica o putem afla graţie altui bibliofil, I.G. Duca, fidel colaborator a lui Ionel Brătianu, care i-a dedicat mentorului său politic şi cărţilor sale un studiu special. „Cercetătorii bibliotecii lui Ion I. C. Brătianu – scria Duca – vor găsi într-însa o mare diversitate de cărţi, dovadă a vastei sale culturi şi a interesantului său eclectism. Dar, fără îndoială că ceea ce predomină sunt cărţile de istorie şi îndeosebi cele ce se referă la trecutul neamului nostru. Colecţia aceasta, în unele privinţe mai bogată şi mai complectă chiar dacă colecţia Academiei Române, a fost începută de Ion Brătianu, în marea lui dragoste de a cunoaşte originea şi viaţa sbuciumată a ţărilor româneşti şi continuată apoi de fiul său Ionel, întâiu dintr-un sentiment de filială pietate şi pe urmă din interesul tot mai viu şi tot mai pasionat ce el însuşi purta istoriei noastre, manifestațiunilor politice, culturale și sociale ale acestui obidit popor” .
Începuturile bibliotecii de la Florica sunt legate de numele lui Ion C. Brătianu, cel care a construit și amenajat prima bibliotecă de la Florica, de la primul etaj al conacului. Era o cameră în suprafață de aproape 37 mp, lungă de 8,31 m și lată de 4,40, pe două niveluri, al cărei mobilier fusese păstrat întocmai de Ionel Brătianu. Această bibliotecă coresponda cu biroul lui Ion C. Brătianu, care avea ferestre și ușă înspre terasa acoperită. Iat-o cum arăta în 1945, în descrierea Corneliei Pillat: „Biblioteca veche nu avea ferestre și era ca o mare cutie dreptunghiulară, cuprinsă între odăile catului al doilea. La rafturile superioare se ajungea  urcând o scăriță ce ducea la un balcon îngust mărginit de o balustradă ocolind încăperea de-a lungul pereților căptușiți cu rafturi. În mijlocul camerei se afla o masă lungă, înconjurată de scaune Biedermeier” . (Narcis Dorin Ion, Domeniul Florica, reședința familiei Brătianu, Editat de Muzeul Național Brătianu, 2020, pag. 26, 29)