Conform tradiției orale, vulturii simbolizează pe cei trei frați Brătianu, puternice personalități, oameni politici de prim rang ai Partidului Național Liberal în perioada interbelică: Ion I.C. Brătianu (1864-1927), Constantin I.C. Brătianu (1866-1950) și Vintilă I.C. Brătianu (1867-1930).
Lucrarea, din marmură albă, a fost realizată de Ivan Mestrovic, în perioada interbelică, probabil în ultimii ani ai deceniului 1930-1940.
Ion I.C. Brătianu (n. 20 august 1864, Florica, judeţul Argeş – d. 24 noiembrie 1927, Bucureşti), om politic, inginer, prim-ministru al României, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române. Dominând cu autoritate viaţa politică din România timp de două decenii, în aceeaşi măsură adulat şi contestat, Ion I. C. Brătianu a fost una dintre cele mai complexe şi controversate personalităţi politice din istoria României. Viaţa sa aproape s-a confundat cu aceea a Partidului Naţional Liberal, pe care l-a condus şi prin care s-a realizat ca om politic.
Constantin I. C. Brătianu (n. 13 ianuarie 1866, Florica, judeţul Argeş – d. 20 august 1950, penitenciarul Sighet), cunoscut sub numele Dinu Brătianu, inginer, om politic. Deşi provenea dintr-o familie cu tradiţie politică, Dinu Brătianu nu a făcut politică militantă, cariera sa fiind umbrită de personalităţile mai puternice şi dominante ale fraţilor săi. După dispariţia acestora şi a tânărului politician I. G. Duca, Dinu a fost desemnat să preia conducerea Partidului Naţional Liberal. Deşi, contrar uzanţelor politice, preşedinte al Consiliului de miniştri a fost desemnat Gheorghe Tătărescu, exponent al tinerei generaţii, Dinu Brătianu a moderat cu înţelepciune disputele dintre generaţii apărute în sânul partidului.
Vintilă I. C. Brătianu (n. 3 septembrie 1867, Florica, judeţul Argeş – d. 21 decembrie 1930, Mihăieşti, judeţul Vâlcea), om politic, economist, prim-ministru al României şi preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române. În istoria economică a României, Vintilă I. C. Brătianu este recunoscut drept economistul care a formulat principiul economic liberal „prin noi înşine”, în baza căruia a fost elaborată şi aplicată politica economică a Partidului Naţional Liberal în primul deceniu interbelic. A acumulat o bogată experienţă în domeniul economic ocupând funcţii diverse în administraţia publică, în sectorul bancar şi în cel minier.
